Am vazut lumina zilei acum
doisprezece ani, pe frumoasele meleaguri ale Bucovinei.

Din frageda pruncie, am ramas marcat de
cantecele de leagan si doinele pe care mama mi le canta adesea.

...Si asta pana intr-o seara geroasa de decembrie cand dupa datină, am prins a umbla din casa
in casa cu colinda, vechi obicei bucovinean ce vesteste nasterea pruncului
Iisus. Era ajunul Craciunului și eram la usa bunicilor. Când am implinit
colindul dincolo de usa era o tacere apasatoare. Parinti si bunici la un loc
aveau obrajii scaldati în lacrimi. Erau fericiti cum n-au mai fost până atunci.
În sufletul meu am inteles că in acea seara destinul meu avea sa fie
altul.

In scurt timp, la îndemnul părintilor, am avut bucuria să cunosc o nestemată,
doamna cantecului bucovinean Maria Macovei.

I-am trecut pragul plin de emotie. M-a mangaiat parinteste si am pornit impreuna la
drum. Asa au aparut mai intai doina apoi hora, țărăneasca,sarba,iar mai apoi au
urmat participarile la  concursuri si
festivaluri  de renume.Adesea ies in
pragul casei si doinind imi privesc tatal sculptand.Rasar din mana lui
icoane,voievozi,troite...

Pune mult suflet in tot ce face,

si de aceea faima lui a trecut de mult granitele tarii.
Mi-e drag sa sculptez alaturi de tatăl meu și sa deprind acest mestesug până la
detaliu...dar, sculptez doinind. Și inainte si dupa rugaciunea de seara, cânt.

In fiecare zi îi multumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat bunici iubiori, părinti
ce nu dorm până nouă nu ni-i bine,si pentru darul deosebit ce l-am primit la naștere,
glasul meu.

De-a lungu vremii, viata ne-a incercat, dar noi am rămas o familie unită și am ținut
mereu fruntea sus, cu mandrie, așa cum fac bucovinenii.